Termenul de plată e clauza pe care o citește toată lumea la final, în grabă, pentru că pare o formalitate. E de fapt clauza care decide dacă firma ta are bani în ianuarie.
Și e una dintre puținele unde, dacă nu scrii nimic, scrie legea în locul tău.
Ce se întâmplă dacă nu pui niciun termen
Conform Legii 72/2013, în lipsa unei clauze contractuale, plata devine scadentă la 30 de zile calendaristice de la primirea facturii de către debitor.
Dacă data primirii facturii e incertă sau dacă factura a ajuns înainte de livrarea efectivă, cele 30 de zile curg de la primirea bunurilor ori de la prestarea serviciilor.
E o veste mai bună decât pare. Multe firme cred că, fără clauză, nu au pe ce se baza. Au: termenul legal există, iar de la el curge automat și dobânda penalizatoare.
Vestea proastă e că s-ar putea ca 30 de zile să nu fie ce voiai tu, iar odată emisă factura, nu mai ai ce negocia.
Cât poți negocia și de unde începe abuzul
Legea nu îți interzice să convii alt termen. Îți pune însă limite.
Între profesioniști, un termen care depășește 60 de zile fără o justificare obiectivă, raportată la natura contractului, poate fi considerat clauză abuzivă.
Cu autoritățile contractante, pragul e mai strict: 30 de zile.
Deci un client care îți propune 90 sau 120 de zile nu îți face o ofertă normală de piață. Îți propune ceva atacabil, iar faptul că e scris în contract nu îl salvează automat.
Practic, asta îți dă un răspuns pe care puțini îl folosesc în negociere: nu spui „nu pot aștepta atât”, ci „termenul acesta depășește ce permite legea între profesioniști, fără o justificare”.
Ce termen să ceri de fapt
Nu există un răspuns universal, dar există o logică.
Pornește de la ciclul tău de numerar. Dacă plătești salariile pe 10 și furnizorii la 30 de zile, un termen de încasare la 60 înseamnă că finanțezi tu clientul două luni. Termenul nu e o preferință, ci o decizie de trezorerie.
15 zile pentru clienți noi, până se așază relația. E scurt, dar poate fi relaxat mai târziu, pe când un termen lung se scurtează greu.
30 de zile ca standard, pentru că e și termenul legal implicit, deci nu ai de explicat de ce.
Peste 45 de zile doar cu ceva în schimb. Un avans, un volum garantat, un preț mai mare. Dacă dai termen lung fără contrapartidă, ai dat un împrumut fără dobândă.
Pentru proiecte lungi, nu un singur termen. Împarte plata pe etape: avans la semnare, tranșe la livrabile, restul la final. Un plan de plată eșalonat ține toate tranșele într-o singură relație, cu sold la zi, în loc de trei facturi fără legătură între ele.
Clauzele care chiar ajută
Dincolo de numărul de zile, câteva lucruri merită scrise explicit în contractul semnat.
De când curge termenul. De la emiterea facturii, de la primirea ei sau de la recepția livrabilului? Diferența poate fi de două săptămâni și e cea mai frecventă sursă de discuții.
Cui se trimite factura. Numele și emailul persoanei de la financiar, nu doar al persoanei cu care lucrezi. Cea mai comună cauză de neplată e că factura n-a ajuns niciodată unde trebuia.
Dacă e nevoie de comandă internă. Multe firme mari nu pot plăti fără un număr de comandă. Dacă afli asta la scadență, ai pierdut o lună.
Penalitățile. Aici e nuanța: dobânda penalizatoare legală curge oricum, automat. O clauză de penalități e utilă dacă vrei altă rată decât cea legală sau dacă vrei să fie limpede pentru client că o vei aplica. Nu e necesară ca să ai dreptul.
Ce se întâmplă la întârziere. Suspendarea lucrărilor e o pârghie reală, dar doar dacă e scrisă. Fără clauză, oprirea muncii te pune pe tine în culpă.
Termenul nu ajunge dacă factura nu pleacă la timp
Cea mai bună clauză din lume nu ajută dacă emiți factura cu două săptămâni întârziere. Ai negociat 30 de zile și le-ai transformat singur în 45.
De asta facturarea recurentă ar trebui să plece din planul de plată, nu din memoria cuiva. O factură programată iese la data fixată, indiferent cine e în concediu.
Și în România mai e un pas: factura B2B nu e considerată transmisă până nu ajunge prin sistemul RO e-Factura. Dacă transmiterea e un pas manual pe care îl face cineva vineri, termenul tău începe mai târziu decât crezi.
Ce faci când termenul trece oricum
Se întâmplă, chiar și cu clauze bune. Ce ai la dispoziție, ce curge automat și în ce ordine escaladezi găsești în ghidul despre facturi neplătite și Legea 72/2013.
Ce contează e să știi din prima zi că termenul a trecut, ceea ce înseamnă că facturile restante trebuie să fie vizibile fără să le caute cineva, iar plățile primite trebuie potrivite cu facturile lor repede, nu la final de lună.
Unde se așază asta în lanț
Termenul de plată se decide la veriga 3 din drumul de la contract la încasare, adică atunci când oferta acceptată devine contract semnat. Dacă acolo se pierde, se plătește la veriga 6, când aștepți banii.
De asta merită ca oferta să devină contractul, nu ca acesta să fie rescris dintr-un șablon vechi, cu termenele de acum doi ani.
Enlivy ține contractul, planul de plată și factura în aceeași înregistrare, iar fiecare parte se cumpără separat. Poți începe gratuit cu un singur contract.
Pentru situații concrete, mai ales clauze de penalități sau de suspendare, întreabă un avocat. Ce scrie mai sus e cadrul general.
Surse: Legea 72/2013, Portal Legislativ.
