Nu există manageri care să aibă în totalitate aceleași preferințe, dar există multe caracteristici care pot să fie comune în ceea ce privește modul de a-și organiza echipa. În acest articol ne vom axa în principal pe o privire de ansamblu asupra macromanagementului și a avantajelor pe care acesta le are într-o organizație.
În timp ce unii manageri supraveghează și controlează în cel mai mic detaliu ce fac membrii echipei lor, inclusiv modul în care fac lucrurile (micromanagement), alții preferă o abordare mai relaxată (macromanagement). Eu, personal, prefer o combinație a celor două stiluri în funcție de proiectul la care lucrez.
Recunosc, e o plăcere să practic macromanagementul atunci când situația o permite și adesea mă ajustez în funcție de abilitățile persoanelor din echipă și de nivelul de încredere pe care îl am față de ei.
Articolul inițial, în limba engleză, se găsește pe enlivy.com.
Ce este macromanagementul?
Macromanagementul este un stil de conducere de tip „hands-off”. În loc să supravegheze și să controleze totalitatea sarcinilor pe care le face echipa sa, un macromanager va comunica echipei sale care sunt obiectivele, îi va ghida și le va da explicații (dacă este cazul), dar, în ansamblu, le va da angajaților „mână liberă” privind ceea ce fac și cum fac pentru a ajunge la obiectivele stabilite.
Stilul ăsta ține însă și de mărimea echipei. Peste un anumit număr de oameni, autonomia se transformă în dezordine, pur și simplu pentru că nimeni nu mai are imaginea completă, iar regula celor două pizza e cel mai simplu mod de a-ți da seama unde e pragul.
Un macromanager are încredere în echipa sa și știe că aceasta este capabilă să-și facă treaba independent, fără a trebui să raporteze după fiecare sarcină realizată. Este „sănătos” ca echipa să ceară feedback când e cazul sau să ceară explicații și ajutor când dă de anumite obstacole.
În macromanagement, atenția se concentrează mai mult pe obiectivele mai mari ale organizației și nu pe munca zilnică a echipei.
Macromanagementul este ideal când îți cunoști bine echipa și știi ce capacități are fiecare individ în parte. Putem spune că acest stil de conducere se potrivește mai bine cu angajați profesioniști. Totodată, este posibil ca acest stil să nu fie o variantă optimă când în echipă ai persoane cu o experiență mai redusă, care au nevoie de multă ghidare chiar și în cele mai banale sarcini. Acest lucru nu e neapărat o problemă (toată lumea trebuie să înceapă de undeva), dar, din experiența mea, micromanagementul ajută mult mai mult atunci când lucrezi cu o echipă fără prea multă experiență.
Macromanagement vs. micromanagement
În termeni absoluți, macromanagementul este practic opusul micromanagementului. Micromanagerii tind să ceară rapoarte zilnice despre activitatea echipei, să facă întâlniri regulate pentru feedback și să efectueze numeroase analize ale performanței fiecărui angajat. Macromanagerii, în schimb, riscă să nu-i tragă la răspundere pe angajați atunci când nu se respectă termenele sau apar alte probleme.
Găsirea unei căi de mijloc, prin combinarea acestor două stiluri de conducere, tinde să fie ideală la Enlivy. Pe scurt, putem spune că un macromanager are încredere în echipa sa, în timp ce un micromanager are încredere în ceea ce vede.
Avantajele macromanagementului
Orice stil de conducere are anumite avantaje și dezavantaje. Principalele beneficii care definesc macromanagementul sunt următoarele:
- creșterea încrederii și a autonomiei
- stimularea gândirii creative
- mai puțină presiune externă
Creșterea încrederii și a autonomiei
Membrii echipei vor aprecia cu siguranță libertatea care le este oferită prin macromanagement. Aceștia vor trebui să-și atingă obiectivele, după bunul lor plac, dar fără a compromite calitatea muncii.
Macromanagerii au încredere că angajații lor vor duce treaba la bun sfârșit și vor ajunge la rezultatul scontat. Cred că este esențial să cunoaștem capacitățile angajaților noștri, sugerându-le ce să îmbunătățească sau oferindu-le noi idei și perspective care îi vor ajuta pe viitor să ajungă la rezultate mai bune și să economisească timp.
Este bine ca managerul să aibă încredere în capacitățile echipei sale și să se concentreze pe rezultatul final. Acest lucru le va da angajaților o anume autonomie în ceea ce privește munca lor. Totodată, încrederea managerului în ei va crește atât timp cât ei vor putea să-și îndeplinească obiectivele fără supraveghere inutilă.
Autonomia are însă și o latură foarte practică: omul trebuie să ajungă singur la ce îi trebuie ca să decidă. Dacă accesul e definit pe rol, el nu mai vine să te întrebe de fiecare dată, iar încrederea despre care vorbeam nu rămâne doar o intenție.
Stimularea gândirii creative
Macromanagementul dă angajaților posibilitatea să aleagă ei înșiși cum să abordeze și cum să rezolve anumite probleme, stimulând gândirea creativă atât la nivel individual, cât și la nivelul echipei. Rezolvarea problemelor (problem solving) reprezintă o abilitate importantă, a cărei dezvoltare este esențială pentru orice persoană în orice loc de muncă.
Mai puțină presiune externă
Concentrându-se pe obiective și realizări, macromanagerul dă angajaților posibilitatea să-și facă jobul așa cum le place, fără limite impuse, fără a trebui să respecte anumite ghiduri sau șabloane. Totodată, asta înseamnă că angajații își vor desfășura munca în propriul lor ritm, ceea ce îi poate ajuta să rămână mai concentrați și mai productivi. Sigur, există și anumite excepții, în care un manager bun știe când și cum să intervină.
Angajații conștiincioși își vor pune singuri suficientă presiune. Dacă le oferi libertatea și încrederea pe care le merită, vei obține cu siguranță doar rezultate pozitive, atât în ceea ce privește dezvoltarea lor, cât și pe cea a organizației tale.
Principalul dezavantaj al macromanagementului: lipsa motivației
Uneori motivația se pierde, iar un macromanager bun va ști când se întâmplă asta și în ce mod este necesar să ia măsuri. Trebuie să știi cum să-ți stimulezi și să-ți motivezi echipa, ca totul să meargă conform planului spre cele mai bune rezultate.
Concluzie
Deși sunt destul de subiectiv, mă bucur să folosesc macromanagementul ca stil de conducere și pot spune că l-am practicat câțiva ani buni în diverse afaceri, cu un număr mare de parteneri (angajați sau freelanceri). Sigur, nu este obligatoriu ca acest stil de management să se potrivească fiecărui manager.
Pentru mine, macromanagementul e ca un fel de magie: pe măsură ce deleg sarcini și am încredere în persoana căreia i le încredințez, știu că totul va decurge conform planului, iar produsul final va fi cel puțin pe măsura așteptărilor, dacă nu mai bun.
Chiar și atunci când lucrez la proiecte pentru clienții mei, încerc să evit apelurile inutile sau discuțiile care nu își au rostul, în afară de cazul în care simt că suntem într-un moment critic și trebuie luată o decizie importantă.
